filosofie de viață..

Edit ~ 17.iunie.2014 (1h după miezul nopții)
Re-citind acum acest post aș zice că în esență încă are sens, doar că mi-am dat seama de mai multe între timp. Oricât am controla timpul petrecut la serviciu, acesta ne ocupă o bucată mare din viață și de aceea, dacă atunci am zis “poate chiar pasiune” acum zic “nu te mulțumi cu ceva care nu este pasional, intrigant, motivant”. Totul e o alegere, iar pentru unele alegeri trebuie sa lucrezi mult pentru a le avea la îndemână însă sunt tot timpul acolo pentru tine la un efort distanță, sau poate și mai aproape – uneori e doar un efort de a aceepta că și tu merți o încercare sau două, trei, trei zeci, trei sute, învățând mereu, învățând din greșeli și din reușite, din exemple și contra-exemple. Sincer, n-are rost să faci ceva ce nu-ți face “plăcere” – ca și slujbă (decât poate ca un compromis temporar); când e așa, perspectiva de timp / stress prinde altă nuanță care este puternic aromată de sentimentul succesului, al rezulatului urmărit, a contribuirii, a îmbunătățirii. Totuși cum ziceam, postul are sens, deci nu în detrimentul celor dragi, ei îți vor înțelege pasinea, cel mai probabil – dacă ești transparent cu ei, te vor sprijinii și chiar se vor bucura să te vadă în domeniul tău, jonglând situațiile și jubiland împreună rezultatele, iar în multe domenii poți chiar să-i implici – creativitatea, joaca, rezultatul în urma efortul împărțit am impresia că crează legături din cele mai năstrușnice și rezistente țesuturi.

PS. Am schimbat perspectiva și cu strictețea orelor de lucru, și din nou, dacă e transparent are mult sens pentru că, ce-i drept poate relativ la felul slujbei, nu tot timpul ești creativ sau productiv în același interval sau context, iar decât strictețea orelor – și pentru succesul pasiunii care sper că îți este serviciul dar și pentru importanța de ne-comparat a priorităților sau circumstanțelor tale alături de cei dragi – acestea nu pot fi tot tipul îngrădite în același interval de timp, poate deveni o capcană această perspectivă de strictețe a orelor de serviciu – eventual a orelor de efort depus, sigur cu unele compromisuri în ambele părți, dar clasicul 9-5 poate fi productiv sau poate fi o capcană – care nu e necesară de altfel.

Postul original
Despre servciu: ca angajat prefer strictețea orelor fixe de lucru. De ce?

Nu vreau ca locul de muncă să mă facă să uit de ce depun acel efort în primul rând. Motivul pentru care lucrez ca angajat este, în perspectiva mea, pentru a o duce mai bine împreună cu ce dragi, pentru a asigura asta şi continuitate şi mai ales evoluție a condiților în care ne aflăm. Locul de muncă nu este prioritatea mea ci este o unealtă în a realiza prioritățile. Locul de muncă ESTE o plăcere – cine ştie poate chiar o pasiune, doar atâta timp cât este prielnic pentru filozofia mea de viață.

Nu vreau să ajung târziu acasă, să stau nopțile (la lucru), să fiu obosit în timpul care mi-a rămas liber sau cu orice dereglări sau dureri – regrete din cauza lucrului. Dacă serviciul îmi cauzează handicapuri în viața mea aşa cum vreau eu să o am e un semn clar că trebuie sa fac o ajustare. Nu visele mele se schimbă ci lumea din jur o schimb sau realeg pentru visele mele, visele noastre.

Pe scurt ar fi: degeaba lucrez să o duc cât mai bine alături de cei dragi dacă nu apuc să petrecem timp împreună sau sunt doar obosit.

îmbunătățiri..

Încep să fac progrese cu mânuirea blogului, mă mai joc prin .css (foloseam css in pagini dar eram foarte reținut să umblu prin codul oricărui fişier din blog.. să nu-l stric : ). Dar o nouă fereastră tocmai am deschis-o. Sper perspectiva pe care o apuc să fie o privelişte frumoasă şi nu o frică de înălțime în dezvoltare.

Chiar mai mult tocmai am reparat bugguri cu posturi mai vechi. Acum e 100% funcționabil. O să mai îndrăznesc câte puțin şi la interfață..