calul şi stăpânul

Întâmplare mai puțin recentă (în primele zile de şcoală – octocmbrie 2005).

Mergeam către casă cu gândul la concursul Vezi Orange 2005. “Să facem poze!” ziceam eu, când am trecut pe lângă un cal care părea aşa de trist.. Monica n-a vrut să-l pozăm, i se părea prea trist. Dar eu vroiam să îi fac o poză cu macro : ) ochiului trist de cal, iar ca să o împac oarecum şi pe Monica i-am cerut voie stăpânului să-i pozez calul.
Probabil din cauza unei erori în comunicare (failure to communicate :), poate un bruiaj, stăpânul îşi ia calul de după gât (mai că-l bate pe umăr) şi pozează cu el. Ok, era destul de interesant aşa că am făcut poza. Încerc să-i zic că vreau să-l pozez pe cal defapt, la care el se dă puțin într-o parte şi eu îmi setez aparatul pe macro. Dar numai ce văd încalecă şi zice zâmbitor “Eh, aşa, haide fă.” – surprins, uit de macro şi fac poza după care, fără să îi mai zic, mă apropiu şi îi fac poza calului de aproape pe când el coborâse. Îi mulțumesc şi plecăm, el încearcă să-şi valorifice eforturile:  “O bere, ha?”

Cam aşa au ieşit pozele cu Benq meu de 1,3 Mpx : )

Cal4.jpg

Cal3.jpg

Cal2.jpg

Cal1.jpg

4 thoughts on “calul şi stăpânul

  1. Nebunie, cum se schimbă o personă când e _amenințată_ cu un aparat foto.

    De exemplu, s-a întâmplat ca prezența fotoreporteriilor să schimbe situații destul de importante.

  2. Oare cum ar fi fost Letopisețul Å¢ării Moldovei ilustrat cu fotografii? Cu toate bețiile domnitorilor, să-l fi văzut pe G. Ureche pe acolo ascunziș pe după scaunele înalte cu un Canon EOS 350D cum face zoom-uri și focus-uri pe barba mânjită cu băutură și grătaruri ca apoi boierii să-l vadă și să-l înjosească apoi pe pânza internetă a metropoli-melagulilor :)