nasol! .. şi mai nasol!

Ne căutăm chirie sau nu ne mai căutăm.. prețurile chiriilor cresc şi ai crede ca țin pasul cu ceva anume dar se pare ca au renunțat la acest sens deoarece oricum prețurile erau şi sunt pronunțate în Euro.

Pentru imobiliare poți să cam uiți de metoda anunțurilor din ziar sau reviste exclusive pentru anunțuri (deşi părea să aibe sens această modalitate în Tg. Mureş – şi în Timişoara îmi amintesc de aşa ceva), aici nu mai găseşti mai nici o personă fizică, doar agenții care îşi expun marfa în mod haotic, bine înțeles care totuşi se şi vinde până la 9-10 dimineața când te-ai trezit şi tu sau ai ajuns însfârşit la ei. Dar, ca să nu se poată scoate cu un reproş de “inadaptabilule!”, mai sunt şi zeci de anunțuri cu greşeli de genul: nu sunt două camere, sunt 3; sau: nu sunt 200 de Euro, sunt 300 de Euro; sau pur şi smplu o greseală de număr de telefon când însfârşit ai crezut că ai dat de o persoană fizică.

Recomandare pt. Evenimetul (de Iaşi) care se pare că domină piața de mică publicitate:

  • * Sunt scumpe anunțurile!? [1,80 $ şi ceva un sms cu anunțul, mă rog, afacerile sunt afaceri]
  • * În cazul în care vina pentru greşelile din anunțuri e a voastră.. luați atitudine! [dacă v-ați angajat totuşi în acest serviciu, faceți-o calumea. Mențiunea că nu sunteți responsabili este cam iresponsabilă față de conținutul publicației dvs. – sunt soluții şi se pare că vi le permiteți]
  • * Cred că ați ieşii mult mai bine cu o revistă separat doar pentru anunțuri decât varza ce nu a fost plăcut că a trebuit să o cumpăr până acum. [mă refeream doar la partea de imobiliare – mi-ați recomandat revista Piața Imobiliară însă acolo sunt doar 7-8 anunțuri cu chirii, fiți vă rog atenți la subiect]
  • * Faceti rubrici separate pentru fiecare agenție imobiliară şi astfel (cenzurare de nervi cu scop descriptiv) agențiile pot să îşi facă şi publicitate decent cu toată oferta şi adresa lor şi slogan dacă vor (pe care ați putea lua un ban în plus); şi observă lumea în mod voluntar că la acelaşi număr de telefon au mai multe oferte, astfel s-ar evita şi greşelile de număr de telefon pentru că vor fi mai putine de trecut.
  • * Faceți rubrici separate pentru persoane fizice! [oarecum se subînțelege defapt]
  • * Etc.

De menționat totuşi că îmi place partea anunțurilor care apar online. Pentru asta felicitări!

>>

Le-am trimis mail cu link către acest post. Au trimis mail înapoi indicând că sunt neciopliți, nu le pasă şi să nu-l cumpăr dacă nu îmi place. (defapt probabil e vorba doar de corespondent – păcat şi trist totuşi că a semnat redactor şef)

arhiva foto ~ good ol’ times

Făceam curățenie prin PC şi CD-uri şi am devenit nostalgic.. ar mai fi fost mult mai multe poze, pe alte CD-uri sau PC-uri prin Tîrgu-Mureş.

Nu sunt toate făcute de mine, câteva nici nu am fost acolo (două – trei). Toate în schimb sunt precedente (cronologic) mutării în Iaşi. Unele poate sunt compromițătoare.. (una sau două), mă rog, vedeți voi. Aici! [nu mai este…]

PS. Parcă best wieved de la coadă la cap.. Da! Cu siguranță de la coadă la cap. Vă recomand un slide-show (tot dai click pe previous) începând cu ultima poză.
arhiva.jpg

hai să dăm mână cu mână să facem de-o utopie

Urmăream o emisiune spaniolă sau argentiniană de divertisment, un concurs, unde la un moment dat prezentatorul întreabă un concurent despre care tocmai aflase că se ocupă cu restaurări:

Cât durează restaurarea unei biserici?
Depinde..
Depinde de starea bisericii?
Nu, depinde de cât sunt plătit.

Sunt de acord.

Clubul Presei [aka Office]

În Tîrgu-Mureş am avut două perioade semnificante de lejerit în pub. Prima a început parcă prin liceu, anume în Black Hole – pub care din păcate s-a desființat, ultima dată când am trecut pe acolo, în locul lui se vindeau covoare şi draperii. Ascultam Nirvana, Sound Garden (bine-nțeles), Limbiskit (sper că l-am scris corect) şi alte de genul, de obicei la o ciocolată caldă (cel mai des parcă albă), care mai şi la o țigară, ne mai băgam uneori şi la câte o bere (în weekend poate) că nu ne permitea prea multe alocația şi uneori poate mai şi întreba barmanul dacă aveam 18 ani. Tot felul de experiențe interesante în Black Hole, de genul primul joint de la care apoi am început să ne jucăm jocuri dureroase care acum parcă nu ne mai vine să ne mai jucăm acum când ne amintim de el (poate îl descriu într-un post – eventual dacă vrea careva să încerce.. nu te doare defapt aşa de tare.. când eşti wasted).

Apoi am descoperit Office. Acesta încă mai trăişte, pozele de mai jos, deşi de calitate slabă care parcă nu îi fac defapt dreptate, sunt făcute vacanța asta acolo. Aici am trecut de la ciocolată caldă la cafea cafele lungi (şi multe), de la câte o bere la metri de bere şi zile de naştere leoarcă-n Tequilla că nu credeam că putem fi aşa de wasted vre-o dată. Totuşi preponderente au fost cafelele şi sucurile, Office e un loc în care poți sau puteai să filosofezi atunci câd muzica nu era dată prea tare ca să te mai auzi, dar şi atunci era fain pentru muzica era bună.. în general.

Iată şi pozele, poate mai revin cu completări (se termină orele de lucru pe azi :)

office1.jpg

office6.jpg

office5.jpg

office4.jpg

office3.jpg

office2.jpg