film de scurt metraj ‘Parcul’

Acest sinopsis / scenariu l-am clocit pentru un curs de inițiere în cinematografie, ținut de Cineremember în Tg. Mureș (2010). Ideea era ca participanții să propună ideii/sinopsis/scenarii pentru un filmuleț care să fie partea practică a cursului. Membrii și colaboratorii Cineremember venind din București, îmi imaginam ca nu va putea fi foarte extravagantă partea practică deoarece cursul a fost gratuit și ar fi fost echipament de trasnsportat.

De aceea m-am gândit la această povestioară că va fi la îndemână, ușor de parcurs și învățat prin experință. Deși ideea mea a fost aleasă într-adevar pentru acele motive, și pentru suport și instrucțiuni au venit oameni capabili precum Șteafan Matei, realizarea clipului a lăsat de dorit, deși instrucțiunile teoretice au fost utile. De aceea îl împărtășesc acum în norișori pentru a valorifica totuși cât de cât ideea și efortul. Ar fi interesant să îl pot realiza așa cum mi-l imaginam.. odată. Iată ce am trimis organizatorilor cursului pentru selecție (cu mici ajustări).

PS. Se unmește “Parcul” deoarece se întâmpla într-un parc dar și are de multe ori în el cuvântul “parcă” : – ). Imaginile și filmulețul le-am făcut la exercițiul practic din timpul cursului / filmărilor – secvența asta am facut-o atunci doar scop ilustrativ, nu penru a fi folosită în montaj.

(deoarece e un filmuleț de căteva minute, am insistat la consisteța unor detalii importante. Acest film de scurt metraj este fără dialog, doar sunete din parc, oameni care trec – ‘environment sounds’).

Într-un parc, pe o bancă: o fată. Vizavi, pe o altă bancă, un băiat. Întâi ii vedem individual, parcă triști – încăt empatia celor ce vizionează filmul își face apariția: unii oameni se identifică cu personajul fie ca fiind tirști (singurătate), fie ca fiind ingrijorați (probleme – însă din nou ar avea nevoie de suprijinul cuiva).

Inițial aceștia sunt fixați cu ochii în pământ, neobservându-se. Între ei trec alți oameni (prin parc) care se bucură de vreme sau pur și simplu de timpul liber.

Pentru a da o admosferă/notă mai inocentă/senină, prin fața celor doi trece un cuplu fericit, altul cu un copil care se joacă de mână cu parinții lui.. poate și alte astfel de imagini.

Cei doi se observă pe rând, separat, și încep să aibe o mică idilă din priviri, am putea să îi zicem un flirt insă admosfera, privirile și zâmbeletele lor sunt parcă așa de pure, nevinovate încât am elimina conștiința și intenția unui flirt.

Întâi se prefac că nu s-au observat, apoi își zâmbesc – parcă fără să își dea seama. Apoi, conștientizând acest contact, băiatul parcă se rușinează și își întoarce timid privirea spre pămnât. Apoi se preface că se uită în altă parte ca și cum pentru a nu-i fi observată privirea. Observând aceasta,  fata zâmbește amuzată și, ca un copil, își pune ambele mâini pe banca și isi leagănă (sau mișcă) picioarele și se uită și ea în stânga și dreapta.

Apoi, ca un joc cu doi copii timizi, fiecare se mai uită din când în când la celalalt, iar când și celalat se uita își întorc privirea ca și cum s-ar fi uitat defapt altundeva. Parcă entuziastmați  fiecare –  de jocul parcă copilaresc – zâmbesc fericiți parcă doar pentru sine, parcă înduioșați și totuși parcă prea timizi să își zâmbească privindu-se unul pe celălat.

Fata, dându-și seama că gândurile îi plutesc duse de această idilă, are un moment parcă de constientizare în urma căruia își pleacă capul parcă timidă.

Un gest ușor de mușcare a buzelor transpare starea fetei pentru cei ce vizionează, și – luându-și un moment pentru a se gândi la ceea ce se întâmplă,  cu capul plecat – parcă îi fug ochii dintr-o parte în alta pe pământul din fața ei – ca a unui copil care tocmai își imagineaza cum va devora o prăjitură de care îi este foarte poftă și o vede știind că urmează să o mânânce în căteva momente.

Deodată, privirea i se oprește și, zămbindu-și parcă, își ridică ochii înapoi spre băiat.

Când își ridică privirea îl vede cum acesta se ridică de pe bancă, însă lângă el – tocmai ajunsă – este o altă fată pe care acesta o sărută și cu care pornește de mână spre ieșirea parcului.

Parcă subit, fata își dă seama de deziluzia în care s-a lăsat purtată de acel moment, care părea așa inocent/pur, imediat apoi cuprinzând-o tristetea. Se uita la baiatul care iese cu prietena lui din parc, apoi parcă re-observându-i se uită la oamenii din parc – la un copil care fuge la mama lui, la alt cuplu care stă pe o bancă, la o familie cu un copil care se plimbă prin fața ei.. apoi își apleacă încet privirea din nou spre pământ rămânând cu ambele mâini pe bancă. A revenit la tristețea inițială, însa de data asta parcă are o nouă tentă, sau poate de data asta doar știm mai bine cum să empatizăm cu ea..

Cadrul se departează ușor de banca ei până când în cadru intră un alt băiat care vine lângă ea și o ia in brațe, perietenul ei.

Ultima secvență este imaginea ei care, îmbrațișată cu prietenul ei, se uită peste umărul lui în jos tristă. De aici cadrul se departează și trece ușor în ‘blur’.

Acest mod de trecere între cadre – trecere prin blur (obținut prin controlarea focusului) – e refolosit pe parcurs. Astfel putem schimba focusul de pe unul din personaje (celălalt fiind aproape invizivil în blur) pe celălat personaj – ieșind primul personaj din focus – pierdut in blur (însă păstrând ideea că acesta este acolo și observă ceea ce este în focus).

fotografii programatoricesti

Fotoclubul ISDC participă la Salonul Aniversar Internațional “Carol Pop De Szathmari, 200” şi implicit la Festivalului Național “Luna Fotografiei din România”.
Acesta se desfasoară in perioada 10 ianuarie 2012 – 31 ianuarie 2012. Detalii AICI.

Fotoclubul ISDC are in cadrul acestui evenimnent o expoziție a cărui temă este orientată spre ISDC team & facilities (code name: ‘fotografii programatoriceşti’).
Vernisajul acesteia (vedeți şi in programul evenimentului) va fi in 28 ianuarie de la ora 18 la 2 minute Cafe & Pub (Vasile Goldiş #4).

a new day to celebrate..

Freelancer’s day
I’m a freelancer by the way, in case anybody out there didn’t notice. I’d like to think I can do graphic designs and web development (at some level). My portfolio is having a little face-lift, I’m almost done with it. See the active online version here:

https://adrianradic.com/portfolio

Or see the new to be version at https://adrianradic.com/v2/ .

By the way, any impressions are welcome. Also, my resume is here.

the long arm of creativity

I’m thinking of keeping “ARM” as the label of my gallery and projects.

It started as a personal fool-around as these are our initials but I started to like it and now am thinking of transforming it into “ARM – the long arm of creativity” (diverging from “the long arm of justice, and later to play with it like “lending a helping arm” and maybe even visual play like with Michelangelo’s ‘Creation of Adam’ ( http://images.google.com/images?q=creation%20michelangelo ).

I’d license this in the states too (if it isn’t already) but have no ways or funds or knowledge of the necessary for getting anywhere near to it.
Anyone in interested in such a professional adventure?

Here’s the dream behind it: building an international multimedia / advertising studio where creatives collaborate and are offered opportunities, as I could use one now, this studio would offer intern-ship opportunities and several scholarships to people that are talented but with financial / social difficulties, maybe even courses and/or motivational creative contests.

It seams now like a long way to the end of the tunnel I seam to be in, but here it is.

Hmm, i did not think of creative commons for this idea. I wonder if this post could count as evidence of initiative. Could it?
Here’s a ( c )  :-)

But actually, the more studios or agencies would do this the better, probably some already do and that’s great, congratulations! So the creative common would be for “the long arm of creativity”, now that’s a keeper.

e timpul..

Gata! Gata cu maimuțăreala! Trebuie să mă pun serios pe găsit o slujbă or bust. Sper sa nu ies prea repede din pornirea asta (iarăşi).

Bună, sunt Adrian Radic, grafician – web designer / tehnoredactor cu diplomă de operator PC, cu studii liceale şi universitare de filologie dar cu 5 ani şi ceva experiență în slujba pe care o caut (îngroşat mai sus). Ce mai! Mai jos e ataşat CV-ul meu.. aştept să îmi pice o slujbă în orice moment : ) .. de mai bine de o lună. Am cam fost ocupat, distras..

Dar acum sunt pregătit şi plin de entuziastm gata să exprim şi să ajut pentru a exprima prin imagine printată sau digitală.. cu carte de muncă.

CV-ul meu (update: indisponibil)