Aş avea ce face, dar mă uitam pe net, mai verificam mailul, ce mai e pe net, blogurile ce le mai vizitez.. şi ajuns la al meu (să mă țin la zi) am rămas ofticat de ultima impresie (singura făcută în jurnal): of, dar am poze şi mai drăguțe cu mine..
Uite, îs chiar ok în poza asta (mă rog părul poate e cam.. nearanjat, dar aşa îmi place) şi nici nu am căutat-o mult să zic că de abia am găsit o poză decentă cu mine..
Probabil pentru că eram prea concentrat asupra stării mele pe moment, am şi uitat se inaugurez jurnalul.
Scuze..
Nu ştiu cum se face că, deşi nu sunt peste mări şi țări de unii (defapt mulți) apropriați, defapt nu prea apucăm să auzim unii de alții. Nu sunt nici macar peste județe sau oraşe, să fiu sincer nici un cartier nu mă desparte de unii. Încep să mă gândesc că fac parte din lumea despre care ziceam într-un timp că “se salută vecinii de bloc pe internet” înlocuind hang aroundul – cel din fața (sau spatele) blocului cu cel de pe messenger.. uite-mă şi pe mine cu blogu’ .
Da-i fain, n-am ce zice. I’ marfă şi par tot mai des când scriu şi mă gândesc, de exemplu, cum să scriu hânsemnarea asta să fiu tot mai deviant de la gramatică, exprimare fluentă sau uni-linguală.. (dacă este aşa şeva) şi cel puțin uneori îmi vine să scriu cât mai prosticeşte şi cu cuvinte cât mai inexistente posibil..
Mda.. o să mă gândesc dacă asta e de bine sau de rău..
