Cosmos – citat Carl Sagan

În ultimul timp “împărtășesc” foarte mult un îndemn de conștientizare a contextului nostru cosmic, prin fragmente din seria Cosmos sau alte citate – Carl Sagan sau de pe pagini facebook precum “Science is awesome” sau altele. Însă îmi dau seama că nu toată lumea dintre cei cărora le e adresat îndemnul poate să îl înțeleagă datorită ne-înțelegerii limbii engleze. De aceea am făcut această traducere. Vă rog să îmi spuneți daca aveți sugestii de îmbunătățiri sau este ceva greșit. (originalul în engleză e și mai jos).

Carl Sagan ~ extras din seria ‘Cosmos’ (traducere personală)

“Dimensiunea și vârsta Cosmosului sunt dincolo de înțelegerea umană obișnuită. Pierdută undeva între imensitate și eternitate este mica noastră casă planetară. Într-o perspectivă cosmică, cele mai multe preocupări umane par nesemnificative, chiar – meschine. Și totuși, specia noastră este tânără, curioasă și curajosă, și cu mult potențial promițător. În ultimele câteva milenii am făcut cele mai uimitoare și neașteptate descoperiri despre Cosmos și locul nostru în el, explorări extraordinare – ce ne îndeamană să luăm în considerare o realitate entuziastmantă – înveselătoare.
Acestea ne reamintesc că oamenii au evoluat spre a întreba și cerceta, că înțelegerea (științifică) este o bucurie, iar cunoașterea este o necesitate esențială pentru supraviețuire. Cred că viitorul nostru depinde de cât de bine cunoaștem acest Cosmos în care plutim ca un fir de praf în cerul dimineții.

Suprafața Pământului este malul oceanului cosmic. Pe acest mal, am aflat cele mai multe din ceea ce știm. Recent, am înaintat un pic mai în larg, poate până la gleznă, și apa pare primitoare (să ne invite să mergem mai departe). O parte din ființa noastră știe că de aici (din Cosmos) am ajuns să fim. Tânjim să revenim (la/în Cosmos), și putem, deoarece Cosmosul este de asemenea în noi. Suntem făcuți din praf stelar. Suntem o modalitate a cosmosului de a se ​​cunoaște pe sine.”

Originalul:

“The size and age of the Cosmos are beyond ordinary human understanding. Lost somewhere between immensity and eternity is our tiny planetary home. In a cosmic perspective, most human concerns seem insignificant, even petty. And yet our species is young and curious and brave and shows much promise. In the last few millennia we have made the most astonishing and unexpected discoveries about the Cosmos and our place within it, explorations that are exhilarating to consider. They remind us that humans have evolved to wonder, that understanding is a joy, that knowledge is prerequisite to survival. I believe our future depends on how well we know this Cosmos in which we float like a mote of dust in the morning sky.

The surface of the Earth is the shore of the cosmic ocean. On this shore, we’ve learned most of what we know. Recently, we’ve waded a little way out, maybe ankle-deep, and the water seems inviting. Some part of our being knows this is where we came from. We long to return, and we can, because the cosmos is also within us. We’re made of star stuff. We are a way for the cosmos to know itself.”